Dacă nu ești intolerant la lactoză chiar tu, atunci sunt șanse mari să cunoști pe cineva care este. Intoleranța la lactoză este atunci când corpul nu produce suficientă lactază pentru a descompune lactoza, zaharul găsit în lapte și multe alte produse derivate din el. Lactaza este enzima responsabilă pentru descompunerea lactozei care se găsește în pereții intestinelor. Lactaza descompune lactoza în galactoză și glucoză, care este apoi absorbită în sânge. Activitatea lactazei devine redusă după perioada de alăptare, punct în care corpul nu prea mai are nevoie de așa multă.

 

Lactoza este carbohidratul principal din lapte și alcătuiește între 4-5% acesta, dar în cel uscat este până la 36-38%. Nu tot laptele mamiferelor conține aceeași cantitate de lactoză.

 

Dacă nivelul de lactază este scăzut, lactoza nu se descompune și nu este absorbită în sânge. În schimb, ajunge în intestinul gros, sau în colon. Bacteriile din colon reacționează la lactoză, declansând simptome.

 

De unde știi că ești intolerant la lactoză?

 

Există 2 tipuri de intoleranță la lactoză:

 

  1. Intoleranța Primară la Lactoză provine dintr-o scădere naturală și graduală a activității lactice după înțărcare. Aceasta este cea mai comună cauză a intoleranței la lactoză. Datorită progresiei, simptomele se pot dezvolta încă de la vârsta de 5 ani, și adesea se agravează cu vârsta. Unii ar putea pierde complet activitatea lactazei, dar mulți vor reține 10-30% din nivelul initial de activitate a enzimei.

 

 

  1. Intoleranța Secundară la Lactoză ar putea apărea în timpul episoadelor de boli acute. Poate apărea la orce vârstă și în urma recuperării, este posibil să fie reversibilă. Câteva cauze pontețiale pentru acest tip de intoleranță sunt: sindromul intestinului iritabil, gastroenerita acută, boala celiacă, cancerul și chimoterapia.

 

O persoană cu intoleranță va experimenta diferite simptome după consumul de lapte sau produse care conțin lactoză.

 

Printre simptome se numără:

  • Balonare
  • Gaze
  • Dureri abdominale sau crampe
  • Greață
  • Diaree

 

Aceste simptome apar între 30 de minute și 2 ore de la ingerarea lactatelor, ca rezultat al procesului digestiv defectuos care are loc când zahărul din lapte nu este digerat. În schimb, este descompus partial de bacteriile din intestin într-un proces de fermentare care poate cauza discomfort. Lactoza nedigerată din intestinul subțire acționează ca un agent osmotic, făcând ca apă și electroliți să fie “trași” în intestin, rezultând în diaree, balonare și gaze. Corpul se străduiește să compenseze dar să se și protejeze prin dezvoltarea unor metode de a face față obiceiurilor noastre nenaturale.

 

O persoană cu intoleranță ar putea să simtă brusc nevoia de a merge la toaletă la 1-2 ore după consumul de lactoză. În cazuri severe, apare deshidratarea.

 

O persoană cu astfel de simptome este sfătuită să se ține departe de lactate, să țină evidența alimentelor consumate precum și a simptomelor atunci când apar, înainte să consulte un medic. Dacă vedeți că starea vi se îmbunătățește la 2 săptămâni după eliminarea laptelui, nu poate să existe nici o îndoială cu privire la diagnostic.

 

Există și anumite analize care pot fi făcute pentru detectarea intoleranței. De asemenea, puteți face și un test de biorezonanță care vă poate spune toate intoleranțele și alergiile pe care el aveți. (Personal, eu o recomanda pe doamna doctor Marilena Murguleț la care merg de 3 ani de zile și pe care i-am trimis pe toți cunoscuții mei, o femeie cu adevărat excepțională și deschisă!)

 

Motivul pentru care suntem intoleranți la lactoză

 

Oamenii sunt singura specie de pe planetă care beau laptele altei specii (cu excepția săracelor pisici pe care le hrănim cu lapte, provoacându-le diaree – deci dacă vă hrăniți animăluțele cu el, ați face bine să vă opriți!). Din moment ce singura funcție a lactazei este digestia lactozei din lapte, majoritatea speciilor de mamifere trec printr-o reducere dramatică a activității enzimei după înțărcare. Persistența lactazei la oameni a evoluat ca o adaptare la consumul de lapte non-uman și produse lactate după copilărie. Dieta noastră s-a schimbat mult, iar drept urmare unele dintre genele noastre s-au adaptat, dar nu într-un proces ușor. De aceea majoritatea oamenilor sunt intoleranți la lactoză.

 

Toate celelalte speciile sunt înțărcate și nu mai consumă lapte niciodată tot restul vieții lor, motiv pentru care nu au acea enzimă pentru descompunerea zahărului din lapte. Dar de-a lungul evoluției umane, unii oameni au experimentat o mutație a genei LTC, gena lactazei, care ne permite să procesăm lactoza ca și adulți. Anumite grupuri de oameni, în special cei care consumă mult lapte, au dezvoltat o așa numită “persistență a lactazei” care le permite să se hrănească pe tot parcursul vieții cu o dietă bogată în lactate. Dar cu peste 75% dintre populația planetei incapabilă să proceseze lactoza cum trebuie, sunt suficiente dovezi că ceea ce băgăm în corpurile noastre nu este natural sau în armonie cu nevoile sale.

 

Reducerea activității lactazei după copilărie este un eveniment programat genetic. Aproximativ 75% din populația globului este intolerantă la lactoză pentru un motiv: este un lucru perfect natural!  Statisticile vor varia de la o rasă la alta și de la o țară la alta, dar în mare ele arată un număr anormal de indivizi care se inscriu în această categorie. În anumite țări asiatice, 90% din populație este intolerantă la lactoză. Desigur, din moment ce majoritatea oamenilor suferă de această afeciunie, termenul de intoleranță la lactoză nu e un nume potrivit.

 

Până la mijlocul anilor 1960, majoritatea specialiștilor în sănătate din America credeau că lactaza era prezentă la mai toți adulții. Dar când cercetătorii au testat diferite grupări entice pentru abilitatea lor de a digera lactoza, descoperirile lor au arătat contrariul. Aproximativ 70% dintre afro-americani, 90% dintre asiatici, 53% dintre mexicani și 74% dintre nativii americani erau intoleranți la lactoză. Studiile arătau că o reducere substantială a activității lactice este de asemenea comună printre cei a căror zestre genetică este africană, asiatică, nativ-americană, arabă, evreică, hispanică, italiană sau grecească. (1)

 

În 1988, Jurnalul American de Nutriție Clinică raporta: “S-a dovedit rapid că acest model era norma genetică și că acticitatea lactazică era susținută numai în majoritatea adulților a căror origini erau nord-europene sau în cazul unor populații mediteraneene.” Cu alte cuvinte, caucazienii tolerează zahărul din lapte numai din cauza unei mutații genetice moștenite. (2)

 

Recunoașterea acestui aspect a rezultat într-o importantă schimbare a termenilor: de la “intolerant la lactoză” la “persistență la lactoză”. Intoleranța la lactoză este de fapt o stare naturală a noastră.

 

Aș vrea să menționez că o intoleranță la lactoză este diferită de alergia la lapte. În cazul alergiei, corpul reacționează la proteina din lapte, nu la zahăr. Alergia la lapte poate avea simptome grave, inclusiv șoc anafilactic.

 

Desigur, adevăratul motiv pentru răspândirea intoleranței la lactoză a fost pus sub semnul întrebării de nimeni altcineva decât…industria lactatelor. De fapt, Cosiliul Național al Lactatelor sugerează că majoritatea oamenilor nu sunt intoleranți la lactoză, ci suferă de maldigestie. Ca să clarificăm, definiția pentru maldigestie este următoarea: digestia deficitară a alimentelor, care poate determina simptome gastro-intestinale inconfortabile și sănătate generală precară. Și care e diferența…?

 

Laptele și calciul

 

Nu există nici un motiv cu adevărat bun ca oamenii cu intoleranța la lactoză să se forțeze să bea lapte. Întradevăr, laptele nu oferă nici un nutrient care să nu se poată găsi în alte surse de hrană mai sănătoasă. În mod surprinzător, consumul de lapte nu previne nici măcar osteoporoza, așa cum se pretinde.

 

Un raport din 1992 a revelat faptul că rata fracturilor diferă foarte mult între țări și că apotul de calciu nu a demonstrat deloc vreun rol de protecție. De fapt, printre populațiile în care aportul cel mai mare de calciu aveau o rată a fracturilor mai mare decât cele cu un aport modest de calciu. 

 

Ce pare să fie important în metabolismul oaselor nu este aportul de calciu, ci echilibrul de calciu. Pierderea integrității oaselor printre multe femei albe după menopauză  probabil rezultă ca urmare a geneticii, precum și a alimentației și a stilului de viață. Studiile arată că pierderile de calciu din organism sunt sporite de consumul de proteină animală, sare, cafeină, tutun și prin activitate fizică.

 

Sodiul are tendința de a “încuraja” calciul să treacă prin rinichi și este chiar un binecunoscut contribuitor al pierderilor urinare de calciu, potrivit Normelor Dietetice Americane (3). Fumatul este alt contribuitor al pierderilor de calciu. Un studiu arăta că fumătorii pe termen lung aveau un risc cu 44% mai mare de fracturi osoase, comparativ cu nefumătorii. Activitatea fizică și metabolizarea vitaminei D sunt de asemenea factori importanți ai integrității osoase.

 

Ca toată proteina animală, laptele face ca pH-ul corpului să fie mai acid, ceea ce declanșează necesitatea unei corecții biologice. Calciul este perfect pentru neutralizarea acidității, iar cel mai mare deposit de calciu este în oase. Același calciu (de care oasele noastre au nevoie pentru a rămâne puternice) este folosit pentru a neutraliza efectul acid al laptelui. Odată scos din oase, părăsește corpul prin urină, ducând cu timpul la un deficit de calciu.

 

Cunoscând acest aspect, nu este nici o surpriză că statisticile arată că țările cu cel mai scăzut consum de lactate sunt și cele cu cel mai scăzut incident de fracturi în rândul populației.

 

Din fericire, există numeroase surse de calciu de origine vegetală precum:

 

ALIMENTE CALCIU ÎN 100G
KALE 205mg (21% din Doza Zilnică Recomandată)
RUCOLA 160mg (16% din DZR)
SPANAC (gătit) 136mg de calciu (14% din DZR)
MĂCRIȘ 120mg (12% din DZR)
FRUNZELE DE SFECLĂ 117mg (12%  din DZR)
CEAPĂ VERDE 72mg (7% din DZR)
PRAZ 59mg (6% din DZR)
FASOLE VERDE (gătită) 55mg (6% din DZR)
ANDIVE 52mg (5% din DZR)
FENICUL 49mg (5% din DZR)
DOVLEAC 48mg (5% din DZR)
VARZĂ (gătită) 48 mg (5% din DZR)
BROCOLI 47 mg (5% din DZR)
ȚELINĂ 43mg (4% din DZR)
HREANUL 43mg (4% din DZR)
VARZA DE BRUXELLES 42mg (4% din DZR)
PĂSTÂRNAC 37mg (4% din DZR)
SALATA VERDE 36mg (4% din DZR)
MORCOVI 33mg (3% din DZR)
PORTOCALE 40mg (4% din DZR)
MANDARINE 37mg (4% din DZR)
SMOCHINE 35mg (4% din DZR)
KIWI 34mg (3% din DZR)
LIME 33mg (3% din DZR)
CLEMENTINE 30mg (3% din DZR)
MURE 29mg (3% din DZR)
LĂMÂI 26 mg (3% din DZR)
ZMEURĂ 25mg (3% din DZR)
GREFRUIT 22mg (2% din DZR)
CĂPȘUNI 16mg (2% din DZR)
SUSAN 310,9mg (31% din DZR)
MIGDALE 267,8 mg (27% din DZR)
NUCĂ BRAZILIANĂ 159mg (15% din DZR)
ALUNE DE PĂDURE 113mg (11% din DZR)
FISTIC 109,5mg( 11% din DZR)
OVĂZ 54mg (5% din DZR)
AMARANTH (gătit) 47mg (4% din DZR)
GRÂU 32mg (3% din DZR)
FASOLE ALBĂ (gătită) 69mg (6% din DZR)

 

Alternativele

 

Odată cu evoluția bucătăriei vegane și vegetariene, există acum nenumărate alternative la produsele obișnuite din lactate. Pe lângă diferitele sortimente de lapte vegetal (migdale, cocos, orez, fulgi de ovăz, cânepă etc.) începe să apară pe piața și brânza pe bază de nuci. De cumpărat la noi în țară brânză vegană nu am găsit, nici nu prea m-a interesat să caut din moment ce eu îmi fac majoritatea lucrurilor în casă (și v-aș recomanda să faceți la fel). Așa că vă las aici cu 2 rețete foarte delicioase de brânză pe care le puteți încerca: Brânză din Caju cu Mărar și Brânză din Nucă Braziliană.

 

De asemenea, pentru mai multe informații despre de ce consumul de lapte nu este benefic sănătății noastre, puteți citi acest articol.

 

surse:

www.healthyandnaturalworld.com/why-most-people-are-lactose-intolerant/

www.collective-evolution.com/2013/04/03/over-75-of-earths-population-is-lactose-intolerant-for-a-reason-dairy-is-harmful/

www.godairyfree.org/dairy-free-information/lactose-intoleranc

www.pcrm.org/health/diets/vegdiets/what-is-lactose-intolerance

http://genetics.thetech.org/original_news/news45